Page 62 - Arta insingurarii

62 Arta însingurării

În leagănul ierbii

Fiindcă marea
nu are niciodată iz de pădure,
iar pământul nicicând nu-mi lasă pe limbă
imponderabilul gust de femeie;

fiindcă norii
miros mereu a nori şi nu a chihlimbar
iar orhideele, vai, bietele de ele,
nu pot, oricât s-ar strădui, să imite
parfumul din cânturile lui Maldoror;

fiindcă vântul
n-a învăţat să şuiere pe o singură voce
iar avalanşele, în văile de abrupt
măcar odată nu s-a întâmplat să vuiască
precum înflorirea liliacului;

fiindcă părul tău
nu-mi lasă pe obraz amintiri
la fel de diafane ca atingerea driadelor
iar sânul nu ţi-l pot simţi sub palmă
tot aşa de rotund ca zborul
păsării liră...