Page 64 - Arta insingurarii

64 Arta însingurării

Autostop

Mâine în zori mă voi duce să fac autostopul
în creierii munţilor.
Ştiu exact brânele pe care trebuie să mă strecor,
hornurile din care la ora aceea izvorăsc
norii de mare înălţime,
smocurile de iarbă înşelătoare şi micile platforme
pe care se însoresc păianjenii de stâncă.
Presimt păsările care-mi vor străbate respiraţia
şi fluturii care vor chicoti în spatele meu
ca nişte uşuratici, dar netulburat
voi continua să urc, printre jnepenii tot mai rari,
p până la
caprele săritoare pâlpâind pe abrupturi
şi de acolo mai sus, spre marile poieni încărcate
cu rododendron.
Prin locul acela trec îngeri ducând
în faetoanele lor vase mari
pline cu felurite parfumuri: de inocenţă,
gingăşie, de înfiorare ori naivitate.
Niciunul, ştiu, nu va opri pentru a-mi da bineţe,
cu toţii se vor preface că nu mă văd, însă eu
îmi voi flutura către ei mâinile şi-n tonuri alpestre
"Luaţi-mă şi pe mine!" le voi striga dintre tufe,
plin de speranţă.