Page 70 - Arta insingurarii

70 Arta însingurării

Cuţitul

E numai bun cuţitul acesta,

cu lama lui irizată reflectând cele o sută de culori ale

curcubeului,

cu mânerul de corn, sidefiu,

care te face să îţi simţi palma arzând precum miezul de

nucă. nucă.

E bun cuţitul, numai bun -
ascultă-l cum şuieră, cum fulgeră
când aerul încărcat de îngeri otrăvitori
îl despică.

O singură mişcare este de-ajuns, netremurată,
şi capul, cu pleoapele fâlfâind ca aripile păsării Fenix
ţi se va rostogoli fără zgomot
în iarba mătăsoasă şi carnivoră.

Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putinţă.

Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâşnind din dinţi, o

vreme. vreme.

Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău păr,

lungimea potrivită cu palma călăului o s-o aibă.