Page 72 - Arta insingurarii

72 Arta însingurării

Poemul fără sens

Ce-ţi mai rămâne de făcut
când vine moartea
decât s-o cânţi într-un lung poem
fără premise, fără concluzii, fără înţeles
dar mai cu seamă fără de speranţă ―
litanie contopindu-se în marele şuvoi
al bocetului universal?

Ce mare uimire
să vezi cum toate fiinţele
îşi întorc către tine feţe nemaiprivite,
iar cele dinăuntrul lucrurilor ţi se arată a nu fi altceva
decât inconsistente concepte matematice
destrămându-se precum norii cumulus
când vânturile din nordul împietrit
îşi încep, fără de veste, învolburarea...

Ah, nu, nu te împotrivi!
Nu te gândi că trebuie să faci ce n-ai facut când încă mai e
r era cu putinţă
sau cele ce spun vechile pergamente c-ar fi bine să fie fă
cu făcute în clipele astea.