Page 22 - Arta insingurarii

22 Arta însingurării

unde motanul meu i-a ascuns ca să-şi facă
din ei culcuş călduros pentru iarna cea grea care
se anunţă.

Să n-ai nicio grijă, când fi-va să fie -
şi nu mai e mult, oh, nu, deloc nu mai e mult, din toate
cărţile de poveşti pe care le-am citit în ultimii ani, o să scot
semnele de carte făcute din frunze presate, iar listele cu
muzica şi filmele mele favorite, din memoria bătrânului
laptop obosit
o să le şterg cu combinaţia Shift Del.

Şi-ţi mai promit, da, îţi promit că pozele

din anii copilăriei mele fericite,

cele la care privind cu tot mai împăienjeniţi ochi,

în fiecare seară am plâns cu lacrimile neputinţei,

pe toate o să le strâng, o să le duc în pădurea u

lupului Fendrik,

iar acolo, în scorburi şi sub rădăcinile stejarilor o să le

ascund, ascund

căci dintr-o pădure au venit şi-n adâncurile ei

trebuie să se întoarcă.

Dar până atunci, te implor, nu mai spune nimic.