Page 15 - Arta insingurarii

Arta însingurării 15

Ceasul mecanic

Ştiu, da, cât de greu ţi-ar fi fost
în lipsa mea oricât de puţin să deretici prin casă.
Ce deprimare, ce sentiment al zidirii de vie
te-ar fi învăluit, precum iedera
bătrânele ziduri ale bisericilor neterminate,
dacă ai fi-ncercat să împrospătezi apa
din glastra cu crini,
ori praful să-l îndepărtezi de pe clapele pianinei.
Ştiu bine că nimic nu ţi s-ar fi părut mai chinuitor
decât ca sticla aceea de vin ― ah, vechiul vin de Bordeaux
pe care de ziua ta noi doi, numai noi, am golit-o,
s-o iei de după uşă, singură şi tristă
şi s-o arunci în lada cu cioburile zilelor noastre nepereche.
Nu trebuie să-mi spui ce crâncen sentiment de neputinţă
te-ar fi cuprins
dacă te-ai fi aplecat ca să strângi
din şemineu cenuşa lemnelor de fag
pe care în noaptea Crăciunului le-am privit împreună
tâmplă lângă tâmplă,
mistuindu-se.
Şi nicidecum nu trebuie să-mi dai vreo explicaţie