Page 12 - Arta insingurarii
P. 12
12 Arta însingurării
Inger trezindu-se
In ziua aceea, când ploaia de cărăbuşi încetase,
când aerul mirosea a aripi de fluturi bătrâni şi nefericiţi,
iar lumina soarelui pe brusturii de lângă poartă
avea reflexe de cobalt, molibden şi vanadiu,
în ziua aceea amăgitoare şi tactilă,
îngerul adormit din spatele sobei s-a trezit brusc şi mi-a
spus: spus:
- Ridică-te, omule, de la masa de lucru,
acum, în secunda aceasta!
Mergi în grădină, aşază-te repede în genunchi,
întinde-te apoi la pământ şi ascultă,
cu ochii închişi şi palmele la tâmple,
discuţiile dintre frunzele de podbal şi furnicile lucrătoare.
Suie-te apoi în cireşul înflorit; aşază-te acolo, între crengi,
aşa cum o făceai pe vremea când încă mai ştiai să vorbeşti
limba copiilor
şi caută să descifrezi străvechea polifonie
în care zumzăie albinele şi bondarii.
Spre seară, aleargă într-un suflet,
la timp să ajungi pentru a prinde
momentul în care izvorul din Cerdacul Duhurilor
îşi spune rugăciunea dinaintea culcării:
