Page 30 - Arta insingurarii

30 Arta însingurării

Exerciţiul

Prima mişcare - îţi scoţi ochelarii şi îi aşezi fără zgomot pe
tastatură. Apoi te ridici brusc, în aşa fel încât scaunul pe
care ai stat să nu-şi târâie niciun milimetru picioarele pe
duşumea. Rămâi nemişcat preţ de o clipă, ascultând
încordat - cine ştie, poate de data asta îl vei auzi pe omul
cel dinăuntru, născut odată cu tine, în aceeaşi secundă cu
tine, cel pe care l-ai îngropat clipă de clipă în adâncuri tot
mai întunecate. Nu, nu se aude nimic. Eşti singur. Foarte
bine.
Acum, începe să mergi către covorul din faţa şemineului.
N-ai de făcut decât câţiva paşi, dar trebuie să îi faci cu
multă grijă - de ei depinde starea ta de spirit din momentul
în care vei ajunge la covor. Uite, ai ajuns. În jur, toate sunt
cum le ştii. Nu e niciun semn că de undeva, pe căi
nevăzute, s-ar fi strecurat vreo fărâmă de schimbare.
Culorile sunt aceleaşi. Verdele nu s-a luminat, roşul nu a
prins luciri de diamant, aerul nu a devenit de un mov
imperceptibil, pe care l-ai putea recunoaşte după fluturii