Page 39 - Arta insingurarii
P. 39
Arta însingurării 39
şi-i numărată, cristal cu cristal, de mine,
înainte de-a o presăra peste frunzele sfâşiate.
O să-ţi mai spun, copila mea,
că lingura cu care toate le amestec,
o ţin, un sfert de oră înainte,
lângă o crenguţă de vişin, iar vasul,
pe el îl clătesc cu apa micului izvor din
poiana cu garofiţe,
în care las să cadă, de la înălţimea potrivită,
trei picături de rouă culeasă dimineaţa de pe
frunzele de brustur abia trezite.
Şi-n tot timpul acesta, vreau să-ţi mai spun,
cu voce şoptită rostesc, fără grabă,
lungi versuri din poemele lui Pablo Neruda.
Aşa încât nici nu-ţi închipui tu, copilă,
câtă dragoste încape în vasul acesta
cu salată verde.
