Page 40 - Arta insingurarii
P. 40
40 Arta însingurării
O întâlnire cu Pilat
Astăzi am început să uit, unul câte unul,
cuvintele care nu-mi mai folosesc la nimic.
Primul dintre ele, cel pe care l-am uitat
pe la şase si-un sfert dimineaţa,
a fost "împreună".
L-am uitat întâi în română,
apoi în greaca veche şi în latină.
In aramaică nu l-am uitat, n-aveam cum să-l uit,
pentru că nu l-am ştiut niciodată.
Cam pe la unu, după masa de prânz,
am uitat verbul "a împărţi": la trei, la cinci,
şi mai cu seamă la doi.
Iar mai târziu, la ora când păsările îşi schimbă
direcţia de zbor
pentru a se întoarce la cuiburi ―
spre seară adică, pe la şase şi jumătate,
am şters din dicţionar, cu o-ncruntare rapidă
a sprâncenelor, cuvântul "iubire"
laolaltă cu toate înţelesurile lui.
M-am uitat apoi împrejur
şi am văzut că e bine.
Un singur verb mi-a mai rămas de uitat,
