Page 36 - Arta insingurarii

36 Arta însingurării

e-acolo, în geantă, lângă ochelarii de soare
şi că n-o să mai ai puterea să mi-l dai,
atunci când vei vedea că nisipul de pe plaja
vămuitoare de corali,
nu mai păstrează urma tălpilor noastre fierbinţi.

Bine-ai venit. Ştiam c-ai să vii, ştiam c-ai să plângi.
Fiindcă mai ştiam, spre deosebire de tine,
că între două clipe se sparg hoarde de valuri
şi între două bătăi ale inimii mele
deja milioane de aripi de îngeri şi păsări
Colibri, în cadenţă bătând,
culoarea mării cu un semiton au schimbat-o.
Fii binevenită ― dacă vrei, poţi rămâne...
nicicum nu mă deranjezi, niciun program nu îmi strici,
dar ţine seama, te rog, că nimic, niciodată,
n-a fost şi nicicând nu fi-va să fie
mai mult decât umbră şi cenuşă de vis...