Page 6 - Arta insingurarii

6 Arta însingurării

Dimineaţa devreme

Am atâtea de făcut în dimineaţa asta şi tu
mă tot strigi să vin înapoi lângă tine
în aşternutul nesomnului,
ca să mi te cuibăreşti la piept
şi eu să-ţi mângâi părul mirosind precum umbra
păsării uriaşe şi mute
care a plutit azi noapte preţ de o clipă
în dreptul ferestrei.

Nu mă mai chema, n-am să vin ―
am atâtea de făcut în dimineaţa aceasta!
Pânza micului păianjen din colţul ferestrei
stricată de ploaia multicoloră a cioburilor de cristal selenar
căzută, ca în fiecare noapte cu lună plină,
între al doilea şi al treilea cântat al cocoşilor,
trebuie să o repar fără întârziere.
In curte, cireşul nerăbdător mă aşteaptă
să îmi arate cele cinci sute de flori noi nouţe pe care le-a d
e deschis,
iar cele treisprezece brânduşe de lângă poartă
încă de săptămâna trecută m-au rugat să le vorbesc des p
r despre faptul