Page 8 - Arta insingurarii
P. 8
8 Arta însingurării
Ritual
Stii tu, femeie, că vântul acesta al cărui vuiet
îţi încreţeşte pielea omoplaţilor,
care clatină ţiglele acoperişului şi sperie cărăbuşii
adormiţi printre pietrele din fundul curţii,
se află în noaptea asta aici doar pentru tine?
Zephyros este numele lui şi vine din insula greacă Erinia,
mânat de implacabila lege a neliniştii vânturilor, după
care, care,
odată la fiecare sută de ani de singurătate,
în jurul tâmplelor unei prea frumoase femei
precum uroborosul şarpe trebuie să se încolăcească.
In cinstea lui, femeie, în cinstea lui şi-a ta,
cireşii au înflorit mai devreme, înţeleşi fiind cu caişii.
Priveşte cum li s-au amestecat petalele sub răsuflarea
zeiţei Selene zeiţei Selene
şi tainic tresaltă în ritmurile dublului concert al lui Bach.
Pune-ţi în jurul gâtului eşarfa de culoarea glicinei,
leapădă restul veşmintelor ca pe inutile poveri,
uită străvechile spaime şi în iarbă desculţă păşeşte:
