Page 9 - Arta insingurarii
P. 9
Arta însingurării 9
în noaptea aceasta niciun şarpe călcâiul nu ţi-l va înţepa.
Dansează, femeie, dansează cu vântul Zephyros,
ascultă-l şoptindu-ţi poveştile lui cu uriaşi şi corăbii.
Odată la o sută de ani se întâmplă aceasta,
odată într-o viaţă de om, ori de cireş.
Iar când în zori, istovită de împlinirea ritualului secular,
în iarba înrourată te vei ghemui precum cuminţenia
pământului, pământului,
eu lângă tine, gânditor şi tăcut mă voi aşeza
înconjurându-ţi umerii cu şalul tău preferat de caşmir
şi lângă tâmplă îţi voi şopti, cu glas tot mai blând: s'agapó,
s'agápo, agápi mou.
